ÎNȚĂRCAREA PURCEILOR: MANAGEMENT OPTIM ȘI NOI PROVOCĂRI – serie în 8 părți
- Ce se întâmplă la înțărcare
- Obiectivele înțărcării pentru scroafă
- Managementul purceilor în apropierea înțărcării
- Cazarea purceilor după înțărcare
- Furajarea scroafei
- Furajarea purceilor la înțărcare
- Vârsta la înțărcare
- Tipuri de înțărcare în funcție de vârsta purceilor
Autorii:
Emilio Magallón Botaya – Medic veterinar specializat în economie și producția de porci
Sara Beitia Delgado – Inginer agronom – Ferma La Almenara
Pablo Magallón Verde – Serviciu Tehnic PIC
David Roldan Feringan – Medic veterinar – Granja La Almenara
Patricia Prieto Martínez – Serviciul Veterinar Inga Food
Imagini furnizate de autori
Vârsta la înțărcare diferă de la o fermă la alta și este influențată de mai mulți factori, precum numărul de boxe de fătare, sistemul de lucru, tipul scroafelor și nivelul de prolificitate al fermei, greutatea la fătare a purceilor, condițiile de sănătate ale fermei, existența sau lipsa problemelor de adaptare post-înțărcare, legislația țării etc.
Mai jos sunt detaliate principalele tipuri de înțărcare în funcție de vârsta la care sunt efectuate.
Tipuri de înțărcare în funcție de vârsta purceilor
Încă din 1993, Whittemore a publicat un grafic ce corela efortul și beneficiul în funcție de vârsta la înțărcare (figura 1). Beneficiul maxim se obținea în jurul vârstei de 28 de zile, o valoare din ce în ce mai relevantă în prezent.
În cele ce urmează, vom analiza diferitele vârste la care se realizează înțărcarea în ferme, unele dintre ele fiind utilizate în mod experimental.
1. În ziua fătării
După ce purceii au fost alăptați inițial de propria mamă, pot fi înțărcați și transferați spre adopție la o altă scroafă, chiar și din altă fermă, regiune sau țară.
Purceii pot fi transportați pe distanțe lungi, chiar și cu avionul, atât timp cât transportul nu depășește o zi.
Aceste practici au fost folosite în fermele de selecție pentru:
• eradicarea bolilor
• vânzarea de linii genetice
• reducerea semnificativă a costurilor de transport
2. Ultra-timpurie: 5–8 până la 14 zile de viață
Aplicată în programe de eradicare a agenților patogeni și în strategii „totul plin/totul gol”, dar și tot mai des în fermele cu linii hiperprolifice (16–18 purcei fătați vii), unde numărul de sfârcuri funcționale al scroafei este mai mic decât numărul purceilor.
Astfel, anumite cuiburi sunt înțărcate total sau parțial pentru a crea scroafe doici.
Aceste sisteme necesită:
• facilități speciale de creșă (fig. 4 și 5),
• condiții de mediu optime,
• furajarea purceilor cu lapte artificial și lacto-startere.
3. Înțărcarea la 21 de zile
Mult timp a fost considerată „înțărcarea standard”, asociată cu teoria „producției fazate”, deoarece se credea că înțărcarea la maximum 21 de zile contribuie la eradicarea anumitor boli. (fig 6 și 7)
Este vârsta utilizată în sistemele de fătare de 2 și 4 săptămâni.
Înțărcare după greutate sau după vârstă?
Obținerea unei greutăți bune la purcei este esențială, însă scăderea greutăților la fătare (din cauza prolificității crescute) duce și la scăderea greutăților la înțărcare.
De aceea, este necesară o lactație mai lungă pentru a obține minimum 6–7 kg la înțărcare.
Este mai avantajos să producem un kilogram de purcel cu laptele scroafei decât cu furaje suplimentare.
Dacă sunt utilizate multe scroafe doici, vârsta la înțărcare a purceilor va fi cu câteva zile mai mică decât vârsta lactației scroafelor.
Lungimea ideală a lactației: 25–28 zile
Date fiind:
• imaturitatea intestinală a purceilor,
• atenția necesară în primele zile post-înțărcare,
• costurile furajelor de înțărcare,
lactația ideală este de 25–28 zile, pentru a obține greutăți medii de 7–7,5 kg, ceea ce coincide cu biologia scroafei pentru o înțărcare optimă a scroafei (fig. 7).
Fiecare fermă trebuie să stabilească vârsta optimă la înțărcare astfel încât:
• purceii să atingă minimum 6 kg,
• nicio scroafă să nu fie înțărcată mai devreme de 21 de zile (pentru o involuție uterină adecvată) și atingerea productivității maxime la cilcul următor.
Dar există un dezavantaj. La o vârstă medie de înțărcare de 21 de zile, intervalul de înțărcare ajunge la 18–24 de zile, iar scroafele mai tinere de 18 zile prezintă o involuție uterină deficitară, ceea ce afectează negativ productivitatea în următorul ciclu reproductiv (tabelul 1).
Tabel 1. Avantaje și dezavantaje ale înțărcării timpurii (21 zile)
| Avantaje | Dezavantaje |
|---|---|
| Mai multe fătări/scroafă/an datorită lactației scurte | Greutate mai mică la purcei → viabilitate redusă |
| Rotație mai rapidă a boxelor de fătare → costuri mai mici | Cerințe de mediu mai ridicate pentru purceii înțărcați |
| Din punct de vedere sanitar, purcei mai sănătoși (anumite boli ale scroafei nu se transmit atât de devreme) | Purceii mici stau mai mult în creșă → necesar mai mare de spațiu |
| Pentru scroafă: involuție uterină incompletă → productivitate mai slabă în următorul ciclu |
4. Înțărcarea la 28 de zile
Recomandată deoarece:
• se obține o greutate foarte bună a purceilor,
• purcelul începe să mănânce mai devreme post-înțărcare,
• mai puține probleme digestive,
• stres redus la înțărcare,
• involuție uterină mai bună → rezultate superioare în următorul ciclu.
Necesită însă:
• mai multe boxe de fătare,
• mai mult spațiu.
Se recomandă minimum 26–28% din totalul scroafelor să fie în boxe de fătare.
Înțărcarea parțială
Se scot câțiva purcei (cei mai grei) cu o săptămână înainte de înțărcare, pentru ca:
• scroafa să finalizeze lactația mai puțin epuizată,
• purceii mici să aibă acces la sfârcuri mai bune.
Scroafa cu 14–15 purcei este lăsată cu 12–13.
Nu se recomandă reducerea excesivă a numărului, deoarece scroafa poate intra în călduri în maternitate.
Înțărcarea intermitentă
Constă în separarea fizică a scroafei de purceii ei cu 2–12 zile înainte de înțărcare, pentru perioade de 2–12 ore, timp în care purceilor li se administrează furaj.
Obiectiv: adaptarea fiziologică a purceilor la furaj solid.
Dacă separarea depășește 12 ore/zi, până la 22% dintre scroafe pot intra în călduri în lactație — însă multe dintre aceste estruri nu sunt ovulatorii.
Este o tehnică aproape exclusiv experimentală, dificil de aplicat în ferme comerciale.
Concluzii
Care este vârsta optimă pentru înțărcare?
Depinde de:
• condițiile legale,
• facilitățile fermei,
• management,
• personal,
• genetică.
Factorii cheie:
• greutatea purceilor,
• mortalitatea în tranziție,
• performanța reproductivă a scroafei.
Înțărcarea la 21 de zile duce la:
• greutate mai mică a purceilor,
• probleme de adaptare post-înțărcare pentru purceii mici.
În prezent, media este 24–26 zile, iar în fermele cu scroafe hiperprolifice, optimul este în jur de 28 de zile, pentru a obține greutăți bune la înțărcare.
Aceasta este partea a 8-a și ultima a seriei despre managementul înțărcării.
Această serie de articole a fost publicată pentru prima dată în revista de specialitate SUIS.
