Managementul înțărcării (6/8): Furajarea purceilor

ÎNȚĂRCAREA PURCEILOR: MANAGEMENT OPTIM ȘI NOI PROVOCĂRI – o serie de 8 părți

1. Ce se întâmplă la înțărcare
2. Obiectivele la înțărcare pentru scroafă
3. Managementul purceilor în apropierea înțărcării
4. Cazarea purceilor după înțărcare
5. Furajarea scroafei
6. Furajarea purceilor la înțărcare
7. Vârsta la înțărcare
8. Tipuri de înțărcare în funcție de vârsta purcelului.

Autorii:

Emilio Magallón Botaya – Medic veterinar specializat în economie și producțe de suine.
Sara Beitia Delgado – Inginer agronom – Ferma La Almenara.
Pablo Magallón Verde – Serviciul tehnic PIC.
David Roldan Feringan – Medic veterinar – Ferma La Almenara.
Patricia Prieto Martínez – Serviciul veterinar Inga Food.

Imagini furnizate de autori.

După înțărcare, dieta purceilor trece de la hrană lichidă caldă (lapte), la hrană solidă. Pentru a asigura un bun start după înțărcare, un management bun al acestei faze de tranziție este crucial.

Furajarea purceilor în perioada înțărcării

Provocări legate de furajare

Laptele scroafei conține aproximativ 85% apă și 15% substanță uscată, dintre care: 25% lactoză, 40% grăsimi, 30% proteină și nu conține amidon.

Hrana solidă, în schimb, este compusă dintr-un amestec de proteine animale și vegetale, conținând în principal amidon în loc de lactoză și având un conținut scăzut de grăsimi comparativ cu laptele scroafei.

Odată ce consumul de lapte este oprit brusc, funcția și structura tractului digestiv al purcelului se schimbă:

• Înălțimea microvililor scade.

• Adâncimea criptelor intestinale crește.

• Capacitatea de absorbție intestinală scade din cauza reducerii activității enzimelor lactază și sucrază.

Absorbția intestinală deficitară a nutrienților în intestinul subțire este frecvent asociată cu proliferarea bacteriilor enterotoxigenice, însoțită adesea de fermentarea nutrienților mai greu digerabili în intestinul gros.

Un program adecvat de furajare trebuie aplicat pentru a păstra sănătatea intestinală a purceilor și pentru a preveni diareea. În acest sens, dieta purceilor trebuie formulată ținând cont de următoarele:

• Purcelul înțărcat are o capacitate excelentă de conversie a furajului; dacă mănâncă, va crește, ceea ce va avea un impact pozitiv pe termen lung.
• Diete ce includ ingrediente deosebit de palatabile și ușor de digerat, precum: cereale extrudate, proteine din lapte, făină de pește, zaharuri simple și plasmă.
• Aceste ingrediente, deși costisitoare, trebuie administrate doar în primele săptămâni post-înțărcare, reducându-se treptat odată cu creșterea consumului de furaj obișnuit.
• Succesul strategiei de furajare este condiționat de: starea de sănătate a purceilor, calitatea condițiilor de cazare, management adecvat și controlul microclimatului.

Acțiuni principale

Studiile științifice și practica zilnică în ferme au demonstrat că purceii care au consumat furaj solid în timpul lactației, chiar și în cantități mici, se adaptează mult mai bine la înțărcare. Este, prin urmare, recomandat ca purceii să fie înțărcați cu același tip de furaj pe care l-au consumat în faza de lactație (Figura 1).

În primele 2-3 zile după înțărcare este de asemenea esențial să se administreze purceilor cantități mici de furaj proaspăt, de mai multe ori pe zi. Acest lucru ajută la consumul eficient pe parcursul zilei, fără raționalizare strictă (după retragerea zincului din rețetă, administrarea furajului trebuie monitorizată pentru a preveni excesul de furajare, care poate duce la diaree). Este esențial ca purceii să aibă suficient front de furajare cu hrănitori suplimentare în primele zile după înțărcare, pentru a permite tuturor purceilor să se hrănească simultan, similar cu modul în care se hrăneau alături de mamă. Se recomandă administrarea furajului suplimentar sub formă de măciniș / brizurat/ terci, nu foarte concentrat, purceilor mai mici de 28 de zile, în special purceilor mici sau întârziați, timp de 3-4 zile post-înțărcare, dar nu mai mult de 1-2 mese pe zi, pentru a evita problemele de supra-consum, mai ales din partea purceilor dominanți (Figura 2).

Concepte nutriționale pentru purcei la înțărcare

În primele două săptămâni post-înțărcare, este esențial să se includă ingrediente care cresc palatabilitatea și digestibilitatea furajului. Dietele sunt formulate cu cereale extrudate, proteine din lapte, făină de pește, zaharuri simple și plasmă.
Eficiența acestor diete crește dacă managementul este adecvat, condițiile de microclimat sunt favorabile și condițiile de cazare sunt bine pregătite pentru tranziția la furajul solid.

Proteina brută (PB) și profilul ideal de aminoacizi

Dietele cu un conținut ridicat de proteină brută (PB) cresc riscul apariției diareei colibacilare. Din acest motiv, se recomandă utilizarea unor niveluri reduse de PB, suplimentate cu aminoacizi sintetici de calitate.
Recomandările recente arată că dietele cu 17-18% PB de calitate, completate cu aminoacizi sintetici, sunt foarte eficiente pentru purceii înțărcați. Cu toate acestea un studiu realizat de Ian Wellock, demonstrează că originea și calitatea proteinei sunt mai importante decât procentul de proteină brută. Prin administrarea unor aminoacizi precum izoleucina, valina, histidina și arginina se poate utiliza o dietă cu 16% PB în faza prestarter, în fermele cu probleme, fără a afecta semnificativ creșterea.
Motivele riscului crescut asociat cu nivelurile ridicate de PB:

• Capacitatea tampon a proteinelor care crește pH-ul intestinal, favorizând un mediu propice pentru bacterii patogene.
• Fermentațiile intestinale. Nivelurile ridicate de PB pot stimula fermentațiile intestinale, care favorizează proliferarea bacteriilor patogene ce folosesc proteina ca substrat.
• Produse secundare toxice. Creșterea nivelului de amoniac, scatolului, fenolilor și aminelor biogene din fermentații poate afecta sănătatea intestinală.

Proteina brută în sine nu determină neapărat creșterea bacteriilor patogene (cum ar fi E. coli). Condițiile de sănătate ale fermei, joacă un rol important, iar procentul de PB și profilul de aminoacizi din rețetă pot varia în funcție de statusul de sănătate, condițiile de microclimat și managementul din fiecare fermă.

Fibre brute și carbohidrați digestibili în rețetele purceilor

Pentru a menține motilitatea intestinală, nivelurile de fibre brute trebuie să fie între 2% și 3%. Niveluri mai mari pot limita consumul de furaj.
La purceii foarte tineri, accentul nu mai este pus doar pe cantitatea de fibre brute, ci și pe sursele diferite de fibre. Vorbim de fibre solubile și insolubile. La această fază a dezvoltării purceilor, administrarea unui nivel mai crescut de fibre solubile (pulpa de sfeclă) poate fi periculoasă deoarece încetinește tranzitul intestinal și poate cauza extravazarea lichidelor în intestin. Pe de altă parte, fibrele insolubile au un efect mecanic benefic prin curățarea intestinului. Totuși, accelerează tranzitul intestinal, reducând absorbția de nutrienți și scăzând digestibilitatea. Un studiu realizat de Mollist sugerează că în faza prestarter raportul de fibre insolubile față de cele solubile ar trebui să fie de 3-4 ori mai mare. Se pot utiliza hemiceluloze, care se comportă ca fibre insolubile, dar sunt capabile să fermenteze în partea posterioară a tractului digestiv, combinând beneficiile mecanice și fermentative. Anumite fibre fermentează pe lungimea intestinului, în special în colon, producând acizi grași volatili. Acizii grași volatili contribuie la sănătatea intestinală, iar printre cei mai importanți este acidul butiric, care îmbunătățește structura colonului și funcția sa digestivă.
Fibrele fermentabile influențează compoziția și activitatea microbiotei intestinale, oferind protecție împotriva colibacilozei post-înțărcare. Dietele cu pulpă de sfeclă sunt benefice, dar trebuie administrate cu prudență în pondere de 1% în prestarter,
2% în starter și niciodată în faza pre prestarter.
Beneficiile fibrelor fermentabile:

• Reduc nivelurile de amoniac, care irită mucoasa intestinală.
• Cresc nivelurile de acid lactic în ileon.
• Stimulează producția de acizi grași volatili în colon, sprijinind sănătatea intestinală.

Prin includerea echilibrată a diferitelor tipuri de fibre și monitorizarea atentă a surselor utilizate, dietele purceilor pot fi optimizate pentru o digestie sănătoasă și o creștere eficientă post-înțărcare.

Plasma animală în furajul purceilor

Plasma animală este un produs ce conține poliamine și imunoglobuline, compuși care sprijină dezvoltarea intestinală și îmbunătățesc performanțele purceilor post-înțărcare.
Introducerea plasmei animale în dieta prestarter are ca beneficii îmbunătățirea SMZ și a ratei conversiei furajului:

• Este o sursă bogată de aminoacizi disponibili

• Îmbunătățește palatabilitatea furajului

• Contribuie la imunitatea purceilor furnizând un procent ridicat de imunoglobuline active, care cresc apărarea împotriva microorganismelor patogene.

Procentul optim de includere în primul furaj (prestarter) este de 3-6%. Furajul sub formă de făină oferă rezultate mai bune decât cel peletat ca urmare a faptului ca temperatura ridicată din timpul procesului de peletizare poate deteriora imunoglobulinele, reducând eficiența plasmei. Atunci când este adaugată în furajul prestarer se recomandă reducerea progresivă a cantității de plasmă din furajul din fazele următoare pentru a evita reducerea consumului de furaj.

Este esențial să se cunoască sursa și calitatea plasmei, pentru a preveni transmiterea bolilor infecțioase grave, cum ar fi: diareea epidemică porcină (PED) sau pesta porcină africană (PPA).

Alte concepte nutriționale în hrana purceilor post-înțărcare

Rolul acizilor organici în dietă este reducerea pH-ului la nivelul stomacului (la purcei, pH-ul stomacului este mai ridicat: 4.5 – 7.0, comparativ cu cel al porcului adult: 2.5 – 4.0) pentru a sprijini digestia proteinelor și a controla proliferarea microbiotei patogene, prevenind diareea. Includerea acizilor organici în diete  îmbunătățește performanțele animalelor, în dietele bazate pe proteine vegetale cu conținut scăzut de proteine din lapte.

Pentru a evita reducerea eficienței acizilor organici e important să se limiteze conținutul de: proteine brute (PB), calciu și alte minerale. Un nivel ridicat de calciu crește capacitatea tampon a dietei, ceea ce reduce acidificarea stomacului și eficacitatea acidifianților.

Lactoza în prestarter și starter, pe lângă faptul că este  o sursă importantă de energie, are un rol important în creșterea palatabilitătii și a digestibilității furajului, stimulând consumul, creșterea în greutate și conversia furajului, în special în primele două săptămâni post-înțărcare.

Nivelurile ridicate de lactoză favorizează dezvoltarea microbiotei intestinale benefice (lactobacilli și bifidobacteriile), care creează un mediu competitiv care protejează microbiota intestinală și limitează colonizarea agenților patogeni precum: E. coli, Clostridium spp. Și Salmonella spp.

Cum gestionăm provocările legate de înțărcarea purceilor

Așa cum am mai observat în acest capitol, separarea purceilor de mamă reprezintă o provocare majoră pentru animal, din multiple perspective. Aceasta este una dintre cele mai problematice și controversate faze din creșterea porcilor.
Purcelul trece de la un furaj lichid cu o anumită compoziție la un furaj solid cu o compoziție complet diferită. În plus intervine și stresul separării de mamă și schimbarea microclimatului cu unul mult mai competitiv. În aceste condiții, obținerea unui nivel ridicat al consumului de furaj înainte de înțărcare va constitui cel mai mare beneficiu.