Managementul înțărcării (4/8): Managementul purceilor în apropierea perioadei de înțărcare

ÎNȚĂRCAREA PURCEILOR: MANAGEMENT OPTIM ȘI NOI PROVOCĂRI – o serie de 8 părți

1. Ce se întâmplă la înțărcare
2. Obiective la înțărcare pentru  scroafă
3. Managementul purceilor în apropierea înțărcării
4. Cazarea purceilor după înțărcare
5. Furajarea scroafei
6. Furajarea purceilor la înțărcare
7. Vârsta la înțărcare
8. Tipuri de înțărcare în funcție de vârsta purcelușului.

Autorii:

Emilio Magallón Botaya – Medic veterinar specializat în economie și producție de suine.
Sara Beitia Delgado – Inginer agronom – Ferma La Almenara.
Pablo Magallón Verde – Serviciul tehnic PIC
David Roldan Feringan – Medic veterinar-Granja La Almenara
Patricia Prieto Martínez – Serviciul veterinar Inga Food

Imagini furnizate de autori

Necesarul condițiilor de microclimat ale purcelului la înțărcare sunt foarte specifice, iar intervalele de confort ambiental sunt foarte strânse și trebuie respectate indiferent de sistemul de producție.

Managementul purceilor după înțărcare

Evoluția liniilor genetice spre scroafe mai productive a schimbat gestionarea scroafelor și purceilor în multe feluri. Înțărcarea este una dintre cele mai influențate acțiuni în special legat de vârsta și greutatea purcelului. Pe de altă parte, problemele de sănătate ce pot apărea în fermele de capacități din ce în ce mai mari, cât și apariția unor noi agenți patogeni la sfârșitul secolului al XX-lea au făcut necesară căutarea de alternative la producția tradițională de porci. Acest lucru a condus la împărțirea producției în faze:

• Faza I sau reproducția
  Include monta, gestația și purceii obținuți care sunt crescuți până la înțărcare.
• Faza II sau post-înțărcarea.
  Faza în care purceii sunt crescuți de la înțărcare până la transferul în secțiunea de creștere- îngrășare.
• Faza III sau îngrășarea.
  Faza de la creșă până în momentul expedierii porcilor îngrășați la abator.

Fiecare dintre aceste faze este caracterizată de diferitele cerințe ale animalelor într-un moment specific al vieții lor.

Tipuri de sector tineret/creșă

1. Creșă comună cu ferma de reproducție

Sistem destul de comun în producția de porci în care faza post-înțărcare și faza de reproducție sunt situate în aceeași fermă.

Există două situații:

• Prima situație presupune că faza de creștere-îngrășare sau faza III să fie amplasată în altă parte. Purceii înțărcați sunt mutați în hala de creșă și plasați în compartimente diferite în fiecare săptămână de la înțărcare. Nu se face amestecarea animalelor de diferite vârste. Acest sistem asigură că toți purceii înțărcați provin din aceeași sursă și reduce costurile de producție evitând transportul purceilor înțărcați.
• În a doua situație, creșterea-îngrășarea sau faza III se află în aceeași fermă. În această situație, avem de-a face cu un ciclu închis. Este un sistem mai traditional și este asociat cu fermele care au un număr mic de scroafe.

2. Tranziție sau post-înțărcare izolată (isowean)

O fermă isowean este o fermă de fază II separată atât de ferma de reproducție, cât și de creștere-îngrășare. Cuvântul “isowean” derivă din “izolat” și “înțărcare”.

Într-o situație isowean ideală, toți purceii provin de la o singură fermă și au aceeași vârstă. Acest lucru permite gestionarea de tipul totul plin/totul gol pentru întregul lot de reproducție, profitând astfel de beneficiile sanitare și logistice.

Cu toate acestea, realitatea în teren este diferită, iar pentru a umple ferma isowean în acest fel, ar fi nevoie de o fermă de reproducție foarte mare, care adesea nu este disponibilă. Aceasta duce la “tranziții” de diferite vârste și origini, cu cât ne îndepărtăm mai mult de situația ideală menționată mai sus, cu atât vor apărea mai multe probleme.

3. De la înțărcare la finisare (wean to finish)

În acest sistem de producție, purceii înțărcați sunt mutați în ferme special amenajate, unde animalele rămân până ating greutatea necesară pentru a fi comercializate și sunt trimise la abator.

Aceste ferme trebuie să ofere confortul necesar în stadiile incipiente de creștere, de la o greutate de 6-7 kg, până la stadiul de finisare la aproximativ 110-120 kg.

Sunt dotate cu sisteme de încălzire și echipamente adaptate unor interale de vârstă diferite, cu hrănitori și sisteme de adăpare care se adaptează la diferitele vârste ale animalelor pe care le găzduiesc.

Avantaje

Este un sistem cu câteva avantaje în special din punctul de vedere al bunastării animalelor.

• Doar două transporturi ale purceilor pe durata vieții lor (este și un beneficiu de natură economică).
• Nu necesita adaptarea la un nou spațiu.

Dezavantaje

• Necesitatea de mână de lucru calificată.
• Facilitățile sunt subutilizate într-o mare parte a creșterii.

Principalele caracteristici ale diferitelor tipuri de spații de cazare post-înțărcare sunt enumerate în tabelul 1.

Tabelul 1. Comparație între diferite tipuri de spații de cazare post-înțărcare.

Proiectarea spațiilor de cazare pentru purceii înțărcați

-are ca scop facilitarea adaptării purceilor la noua fază a vieții lor și atingerea obiectivelor așteptate de producție.

Dimensionarea

Mai multe aspecte vor determina dimensiuonarea spațiilor. Evident, o fermă tradițională de scroafe cu capacități asociate de creșă și creștere-îngrășare nu va fi la fel ca o fermă cu sistem de producție înțărcare- finisare (wean to finish). De asemenea, va fi decisiv dacă spațiile vor primi purcei de la o singură fermă sau dacă vor primi purcei din mai multe surse. În primul caz, va fi necesar să existe compartimente post-înțărcare corespunzătoare în funcție de numărul de purcei produși în compartimentul de reproducție.

Directivele Europene stabilesc măsuri minime de suprafață pe care aceste spații trebuie să le aibă.

Cazarea scroafelor

După ce scroafele sunt înțărcate, acestea sunt mutate în zona de montă, unde pot fi cazate în grupuri și ulterior vor fi înseminate odată ce intră în călduri. Scroafele înțărcate în boxele de grup au un interval mai scurt între înțărcare și inseminare datorită efectului de interacțiune cu primele scroafe care manifestă călduri.

Este important ca scroafele să beneficieze de lumină, în jur de 14-16 ore pe zi, cu o intensitate de minim 200 de lucși (Figura 1).

Recent, au apărut noi sisteme automate de detectare a căldurilor pentru a facilita aceste procese. Acestea sunt de obicei sisteme cu sonde sau camere, plasate deasupra boxelor în care sunt adăpostite scroafele înțărcate, care detectează mișcarea individuală a scroafelor în călduri, deoarece acestea au un model mai activ de mișcare. Aceste date sunt înregistrate cu ajutorul unui software și, prin intermediul unui algoritm, se determină momentul teoretic al ovulației și se indică momentul optim de inseminare pentru fiecare scroafă.

Necesitățile condițiilor de microclimat ale purcelului

Este esențial pentru maximizarea productivității și rentabilității fermelor de porci să se ofere condiții de microclimat cât mai bune posibile pentru purceii înțărcați. Acest lucru înseamnă controlul pentru diferiți parametrii, cât mai precis posibil. Purceilor trebuie să li se asigure temperatura ideală, umiditatea și ventilația (tabelul 3) pentru bunăstarea lor, iar noi trebuie, de asemenea, să fim în măsură să-i monitorizăm cât mai bine pentru o implementare corectă.

Tabelul 3: Recomandări privind temperatura și ventilația pe parcursul fazei post-înțărcare/creșă în funcție de ziua înțărcării și de sezon. Adaptat după Queiles și Hevia (2006).

Numărul de locuri post-înțărcare/creșă, per scroafă de reproducție

În sistemele tradiționale din trecut, erau necesare 3 locuri post-înțărcare per loc de scroafă, dar aceasta era pentru sisteme de producție de aproximativ 20-25 de purcei per scroafă pe an. Cu productivitățile actuale, ar trebui să trecem la un minim de 4 locuri pentru productivități de 25-30 de purcei, iar pentru peste 30 de purcei înțărcați per scroafă pe an, vom avea nevoie de 5 locuri post-înțărcare/creșă per loc de scroafă pentru a gestiona confortabil perioada post-înțărcare și pentru a putea garanta aproximativ 5-6 săptămâni de ședere în creșă.

Această serie de articole a fost publicată inițial în revista profesională SUIS.