Includerea modificărilor de compoziție corporală în ecuația eficienței furajării pe perioada lactației poate oferi o imagine mai completă și mai precisă asupra eficienței scroafei.
Scroafa modernă produce în prezent cuiburi de purcei mai mari și mai grele, ceea ce impune cerințe sporite asupra performanței de lactație.
Deși creșterea consumului de furaj rămâne un obiectiv important, consumul de furaj al scroafei, luat singular, nu oferă întreaga imagine. Atunci când consumul zilnic de furaj nu acoperă necesarul, scroafele compensează adesea prin mobilizarea rezervelor corporale pentru a susține un lot viguros, compromițând astfel performanța reproductivă viitoare.
Acest lucru ridică o întrebare importantă: măsurăm corect eficiența furajării scroafei în lactație (EFL)? Modul tradițional de calcul al EFL, respectiv consumul de furaj împărțit la creșterea în greutate a cuibului, poate oferi o imagine înșelătoare, deoarece nu ia în calcul realitatea biologică a modificării compoziției corporale a scroafei.
Pentru a investiga acest aspect, PIC, în colaborare cu Brenneman Pork și JYGA Technologies, producătorul sistemelor de furajare Gestal, a dezvoltat un nou cadru de evaluare a EFL – care include energia consumată pentru producerea de lapte și modificările compoziției corporale a scroafei. Această abordare urmărește să ofere o imagine mai completă și mai precisă a eficienței reale a scroafei, generând totodată implicații timpurii pentru managementul furajării și selecția genetică.
Luarea în calcul a catabolismului corporal
Datele au fost colectate de la 899 de scroafe (481 scrofițe și 418 scroafe) la nivelul unei ferme comerciale de 10.000 de capete din statul Iowa. Ferma era dotată cu hrănitoare automate de lactație Gestal Quattro Opti, cu înregistrarea zilnică individuală a cantităților de furaj distribuite, precum și cu un cântar pentru măsurarea greutății scroafelor, un caliper și un ecograf/scanner pentru evaluarea condiției și compoziției corporale.
Modificările greutății corporale, ale grosimii stratului de grăsime dorsal și ale adâncimii ochiului de mușchi au fost măsurate de la fătare până la înțărcare, alături de alți parametri esențiali privind scroafa și purceii.
Principalele surse de energie ale scroafei în timpul lactației sunt consumul de furaj și mobilizarea rezervelor corporale. Energia consumată se regăsește în creșterea purceilor, prin producția de lapte. Folosind datele colectate, au fost testate diverse metode de cuantificare a rezervelor energetice, pentru a reprezenta cât mai exact eficiența energetică. Ecuațiile inițiale, preluate din NRC 2012 și Dourmad et al. 1999, 2008, au estimat:²⁻⁴
- Ingesta de energie metabolizabilă (EM): provenită din consumul mediu zilnic de furaj (CMZF) și din conținutul de EM per kg de furaj
- EM pentru producția de lapte: depinde de mărimea cuibului și de creșterea în greutate a cuibului
- EM din mobilizarea grăsimilor corporale (LC) și a proteinelor corporale (PC): depinde de greutatea corporală a scroafei și de grăsimea dorsală
Folosind datele din proiect, estimările au fost comparate cu măsurătorile reale pentru a verifica abordarea. Rezultatele indică:
- O corelație puternică între modificarea estimată a grăsimii corporale în timpul lactației și modificarea măsurată a grăsimii dorsale.
- O corelație slabă între modificarea estimată a proteinelor corporale în timpul lactației și modificarea măsurată a adâncimii ochiului de mușchi. Acest lucru reflectă probabil diferențele de compoziție corporală ale scroafelor moderne, care sunt mai slabe și au mai puțin țesut adipos comparativ cu femelele folosite la dezvoltarea ecuațiilor originale.
- Este posibil ca ecuațiile folosite pentru estimarea modificărilor proteinelor corporale să nu reflecte corect mobilizarea țesutului muscular la scroafele moderne.
Modificarea greutății corporale în timpul lactației a fost, de asemenea, evaluată în raport cu modificările măsurate ale grăsimii dorsale și ale adâncimii ochiului de mușchi și a arătat o corelație ușor mai bună. Totuși, multe scroafe care au câștigat în adâncimea ochiului de mușchi în timpul lactației au pierdut, în același timp, din greutatea corporală. Acest lucru arată că modificarea greutății corporale, luată singular, nu este un indicator fiabil al modificărilor de compoziție corporală la femelele moderne.
Reprezentarea factorului lipsă
Printr-o abordare diferită, animalele au fost clasificate în patru grupe, în funcție de producția de lapte și de catabolism (catabolismul fiind stabilit pe baza măsurătorilor reale ale grăsimii dorsale și ale adâncimii ochiului de mușchi).
Energia consumată pe perioada lactației a fost calculată ca medie per paritate; femelele situate sub medie au fost considerate cu producție scăzută, iar cele peste medie, cu producție ridicată. În plus, femelele care și-au menținut sau au câștigat grăsime dorsală, adâncimea mușchiului lombar, sau ambele, în timpul lactației, au fost considerate cu catabolism scăzut. Femelele care au pierdut ambele țesuturi au fost considerate cu catabolism ridicat. Cele patru grupe EFL au fost următoarele:
Tabel 1
| Producție de lapte redusă | Producție de lapte crescută | |
| Catabolism scăzut | Scroafa „Egoistă” – nu își optimizează producția de lapte; producție de lapte sub medie; și-a menținut/câștigat grăsime dorsală sau adâncimea ochiului de mușchi | Scroafa „Super” – cea mai dorită, foarte eficientă; producție de lapte peste medie; și-a menținut/câștigat grăsime dorsală sau adâncimea ochiului de mușchi |
| Catabolism ridicat | Scroafa „Ineficientă” – cea mai puțin dorită; producție de lapte sub medie | Scroafa „Martiră” – produce lapte pe cheltuiala propriului corp; producție de lapte peste medie; a pierdut grăsime dorsală și adâncimea ochiului de mușchi |
Tabel 2.*
*Distribuțiile provin dintr-o analiză exploratorie realizată într-o singură fermă și pe un singur ciclu de lactație, folosind o metodologie nouă care include compoziția corporală. Acestea au scopul de a ilustra abordarea și nu reprezintă întreaga populație de scroafe PIC.
Concluzii-cheie privind datele și clasificarea
Există o variație individuală amplă în ceea ce privește consumul de furaj, modificările compoziției corporale și producția de lapte, ceea ce evidențiază potențialul unui management al furajării de precizie, adaptat diferitelor profiluri de eficiență ale scroafelor.
Folosind acest cadru, doar o minoritate a femelelor a fost identificată ca fiind cu adevărat eficientă (9% dintre scrofițe și 17% dintre scroafe). Categoria de femele Super a avut mai puține femele decât oricare dintre celelalte trei categorii, ceea ce arată că există loc de progres. Scrofițele au fost identificate ca fiind cele mai expuse riscului, aproape 80% dintre acestea încadrându-se în categoriile Ineficientă sau Martiră – mobilizându-și rezervele corporale cu un cost potențial.
Femelele din categoria Martiră au pierdut semnificativ mai multă greutate și țesut corporal comparativ cu cele din categoriile Ineficientă și Egoistă. Este posibil ca femelele Martiră să fi fost considerate în mod eronat „foarte eficiente” pe baza calculului tradițional al EFL, fără a lua în calcul mobilizarea rezervelor corporale.
Atât scroafele Ineficiente, cât și cele Egoiste au produs o creștere mai mică a cuibului, deși consumul lor de furaj nu a fost semnificativ scăzut. Scroafele Egoiste și-au păstrat mai mult țesut corporal, în timp ce scroafele Ineficiente și-au mobilizat rezervele, ceea ce sugerează o utilizare energetică generală mai slabă în grupul ineficient.
Deși toate categoriile au pornit cu aceeași dimensiune a lotului după transferul de purcei la scroafe doici (cross-fostering), femelele din categoriile Martiră și Super au obținut o creștere mai mare a cuibului și o rată mai bună de supraviețuire a purceilor, de la transfer până la înțărcare, comparativ cu cele din categoriile Ineficientă și Egoistă.
Catabolismul nu a dus la eșecuri reproductive pe termen scurt. Nu au existat dovezi ale unor diferențe semnificative în performanța reproductivă ulterioară. Impactul pe termen lung rămâne necunoscut.
Implicații pentru managementul furajării și selecția genetică
Deși este nevoie de cercetări suplimentare pentru a valida această abordare a EFL și repetabilitatea sa pe mai multe cicluri de lactație, ferme și programe nutriționale diferite, implicațiile pe termen scurt și lung sunt promițătoare. Una dintre implicațiile pe termen mai scurt este rafinarea managementului furajării.
Cercetările realizate în parteneriat cu Kansas State University au arătat că furajarea din perioada de gestație are un impact semnificativ asupra performanței din lactație.⁵ Scroafele subfurajate în gestație – cele care nu câștigă în greutate sau chiar pierd în greutate între montă și 48 de ore post-fătare – prezintă o creștere compensatorie în timpul lactației, pe cheltuiala producției de lapte. Aceste scroafe încep să se „prioritizeze” pe ele însele și înregistrează câștiguri compensatorii de greutate în timpul lactației, cu un cost asupra producției de lapte și a cuibului. Acest lucru susține observațiile privind femelele Egoiste și subliniază importanța evaluării performanței pe întreaga perioadă, de la gestație până la lactație. Sunt în curs cercetări suplimentare privind furajarea și managementul nutrițional, pentru a înțelege modul în care putem influența diferitele categorii.
Deși noua abordare bazată pe categoriile EFL se află încă la început, rezultatele timpurii și modul în care ar putea influența genetica sunt promițătoare. PIC lucrează deja la un nou caracter de selecție pentru compoziția corporală, analizând modul în care aceasta se modifică în timpul lactației. Combinarea acestui caracter de selecție cu consumul de furaj poate oferi o imagine mai completă a modului în care o scroafă își direcționează resursele prin propriul corp și le transferă către cuib.
Pe termen lung, aceste informații ar putea fi folosite pentru selecția genetică a unei scroafe mai ușor de gestionat. De exemplu, folosind categoriile EFL, am putea, la un moment dat, să vizăm profilul „Super” și să identificăm și selectăm familiile genetic predispuse să se încadreze în această categorie.
1 Veldhuizen, T., Frobose, H., Robertson, J., Higbie, L., Obermier, D., Wilson-Wells, D., Zaragoza, L. E., Spath, I. T., Hamilton, D., Altfillisch, J., Vier, C. M., & Orlando, W. A. 2026. Defining lactation feed efficiency classifications through milk production and sow body composition dynamics in modern gilts and sows. Midwest American Society of Animal Science Annual Meeting Abstract. Abstract 186.
2 National Research Council. 2012. Nutrient requirements of swine. 11th rev. ed. Washington (DC): Natl. Acad. Press.
3 Dourmad, J. Y., J. Noblet, M. C. P.re, and M. Etienne. 1999. Mating, pregnancy and prenatal growth. Pp. 129-152 in Quantitative Biology of the Pig, I. Kyriazakis, ed. Wallingford, UK: CABI.
4 Dourmad, J. Y., M. .tienne, A. Valancogne, S. Dubois, J. van Milgen, and J. Noblet. 2008. InraPorc: A model and decision support tool for the nutrition of sows. Animal Feed Science and Technology 143:372-386.
5 Navales, R., Orlando, W., Guo, J., et al. 2025. The effect of sow body weight change during gestation on sow body weight change and litter average daily gain during lactation. Kansas State University Swine Day Abstract.
