Industria suină modernă necesită un management tehnic și precis pentru a atinge întregul potențial genetic al animalelor. Pentru a realiza acest lucru, este necesar să se lucreze cu obiective la înțărcare atât pentru scroafă, cât și pentru purceluș.
Obiective la înțărcare pentru scroafă
Obiectivul de producție al unei scroafe la sfârșitul lactației este de a înțărca un cuib cât mai mare, cu o calitate și o greutate bună a purceilor și la o condiție corporală bună a scroafei pentru a face față cu succes ciclului următor de producție.
Pentru a atinge aceste obiective, primul pas este acela de a avea o scroafă în cea mai bună condiție corporală la fătare. Pentru a realiza acest lucru, următoarele puncte sunt esențiale:
Igiena compartimentului de fătare și a echipamentelor
Trebuie realizat un protocol corect de curățare, dezinfectare și uscare a compartimentului.
Igiena scroafelor
Reducerea încărcăturii bacteriene poate fi realizată prin dușarea scroafei sau prin aplicarea de șampon pe anumite părți sensibile înainte de a intra în camera de fătare, ceea ce va contribui la reducerea presiunii infecțioase.
Imunizare adecvată
Pentru a înțărca un cuib mare cu purcei de calitate, este esențial ca scroafa să le ofere descendenților anticorpii necesari pentru a face față agenților patogeni cu care se vor confrunta încă de la naștere. Acest lucru necesită un diagnostic corect al agenților patogeni prezenți în fermă și elaborarea unui plan de vaccinare adecvat pentru scroafe.
Transmiterea imunității
Majoritatea purceilor ar trebui să fie capabili să consume colostru singuri. Dar, luând în considerare liniile genetice hiperprolifice din zilele noastre, trebuie să facilităm și să susținem un aport suficient de colostru la întreg cuibul pentru a obține o stare imunitară omogenă și o creștere în greutate în primele ore de viață (figura 1).
Figura 1: Distribuția numărului de fătați vii per fătare într-o fermă cu scroafe hiperprolifice.
Starea de sănătate a scroafelor la fătare
Pentru ca o scroafă să poată alăpta corect un cuib pe toată durata lactației, ea nu trebuie să sufere din cauza unor procese infecțioase sau inflamatorii care i-ar putea compromite capacitatea de a continua să se furajeze și să producă lapte pentru cuibul ei de purcei. Procesele inflamatorii cum ar fi șchiopătatul, metrita și mastita, pot duce la apatie, lipsa apetitului și, în consecință, scroafa nu va putea produce lapte și va trebui înțărcată mai devreme decât înțărcarea normală. După cum se arată în figura 2, o fermă care se confruntă cu probleme inflamatorii (șchiopătare) la scroafele din maternitate, are un procent ridicat de scroafe (7 %) care înțarcă 0 purcei.
Figura 2: Purcei înțărcați per cuib într-o fermă cu probleme de șchiopătare la scroafele din maternitate.
Stare corporală adecvată la fătare
Pentru a promova un aport ridicat de furaje în timpul lactației, este important să se asigure că scroafele au o condiție corporală ideală la fătare și că nu intră la fătare prea grase. Scroafele grase vor avea un consum mai mic de furaj și vor pierde mai multă greutate corporală în timpul lactației, ceea ce va avea un impact negativ asupra potențialului lor de prolificitate în ciclul următor de producție.
Pentru a monitoriza starea corporală, este important să se facă măsurători obiective. Există mai multe sisteme pentru efectuarea măsurătorilor, dar unul dintre cele mai practice este folosirea sistemului Caliper dezvoltat de Mark Knauer de la Universitatea din Carolina de Nord, care măsoară unghiul dintre procesul transvers și dorsal al coloanei vertebrale la nivelul ultimei coaste (figura 3).
Figura 3: Vizualizarea unghiului măsurat de Caliper la nivelul ultimei coaste.
Acest unghi are un grad foarte mare de corelație cu starea corporală a scroafei și prin mii de măsurători a fost dezvoltată o metodă de măsurare validată, cu ajutorul căreia multe companii lucrează pentru a controla acest parametru. În cazul măsurarii cu ajutorul Caliperului, se utilizează acest interval de scoruri:
- <12: scroafe slabe.
- 12-15: scroafe în stare corporală ideală.
- >15: scroafe grase.
Datele analizate prin măsurătorile din ferme confirmă acest lucru:
- Scroafele care intră în stare corporală grasă consumă mai puțin furaj în lactație (figura 4).
- Consumând mai puțin furaj, acestea au dificultăți în a înțărca cuiburi cu greutăți mari.
- Scroafele grase pierd mai multe unitati din scorul Caliper (condiție corporală) în timpul lactației.
- În figura 5 se observă că pentru fiecare unitate de măsurare pierdută în timpul primei lactații, numărul total de fătați s-a redus cu 0,27.
Figura 4: Efectul condiției corporale la fătare asupra consumului de furaj în maternitate
Figura 5: Efectul pierderii condiției corporale la prima lactație asupra prolificității în ciclul următor (TB total fătați).
Un obiectiv important este de a evita scroafele grase la fătare, care au consumat mai mult furaj decât este necesar în timpul gestației, ceea ce va avea un impact negativ asupra capacității lor de a înțărca un număr mare de purcei. Odată atinse obiectivele stabilite pentru condiția corporală a scroafelor la fătare, trebuie încurajat consumul de furaje. Cum? Prin asigurarea confortului ambiental pentru scroafe și prin stimularea consumului de furaj prin distribuirea rației de furaj în mai multe tainuri pe zi. În mod ideal, scroafele ar trebui să mănânce ad libitum din ziua următoare fătării pentru a atinge un consum ridicat, dar în anumite circumstanțe și/sau sisteme de furajare se poate recomanda o anumită frecvență. Există sisteme de monitorizare a consumului de furaj în compartimentul de fătare pentru a înțelege curba de consum și modificările acesteia (figurile 6, 7 și 8). Pentru a pregăti scroafa pentru următorul ciclu productiv, cu toate garanțiile, este necesar ca lactația să aibă o durată minimă pentru a respecta involuția uterină. O lactație mai mică de 21 de zile poate compromite fertilitatea și prolificitatea în ciclul următor.
Diferite tipuri de curbă de furajare în maternitate
Figura 6: Curba normală de furajare în lactație
Figura 7: Curba de furajare în caz de MMA (Mastită, agalaxie).
Figura 8: Curba de reacție la vaccinare
Principalul obiectiv pentru scroafe la înțărcare este ca acestea să ajungă cu o condiție corporală bună pentru a avea un interval înțărcare-însămânțare corect (4-6 zile) și o durată minimă de lactație care să faciliteze involuția uterină și să favorizeze o rată bună de ovulație.
