Factorii de producție care determină mortalitatea scroafelor

În ultimii ani s-a constatat o creștere a mortalității scroafelor. Printre cele mai comune cauze ale mortalității scroafelor se numără următoarele:

Criteriile de selecție a scrofițelor

O bună selecție a scrofițelor, cu accent pe longevitatea scroafelor, ar trebui să acorde prioritate aspectului general și conformației, greutății și condiției corporale, structurii și integrității membrelor.

Greutatea corporală a scrofițelor la prima montă

Greutatea corporală la prima inseminare este, probabil, cel mai important indicator al eligibilității scroafelor, deoarece reflectă creșterea și maturitatea corporală și este foarte bine corelată cu starea de sănătate și aptitudinile reproductive. Greutatea optimă recomandată de PIC la prima montă/inseminare este cuprinsă între 135-160 kg. Scroafele prea mici au tendința de a întâmpina dificultăți în creșterea cuibului de purcei, iar scroafele prea mari pot avea mai multe dificultăți structurale la nivelul picioarelor și un consum mai mic de hrană în timpul lactației.

Personalul din fermă

Atât fermele cu personal insuficient, cât și forța de muncă necalificată au un efect negativ asupra productivității în fermă. Lipsa de experiență în îngrijirea animalelor este adesea legată de o creștere a mortalității generale a scroafelor și, în unele cazuri, este nevoie de luni de zile pentru ca personalul să fie bine instruit.

Îngrijirea individuală a scroafelor

Îngrijirea scroafelor cuprinde nu numai gestionarea efectivului ca întreg, dar mai importantă este îngrijirea individuală scroafelor. Identificarea rapidă și proactivă a scroafelor care au nevoie de intervenție poate salva multe scroafe care altfel ar fi reformate.

Condiția corporală

Condiția corporală a scroafelor din efectiv poate determina performanța pe viață productivă. Se știe că scroafele grase tind să aibă mai multe probleme structurale, cum ar fi șchiopătatul, iar scroafele slabe tind să fie mai fragile atât din punct de vedere al sănătății, cât și al îngrijirii.

Cazare în grup

Gestionarea cazării în gestația comună este un proces de învățare continuă, care, dacă nu se implementează corect, poate duce la o performanță redusă, mortalitatea scroafelor fiind unul dintre primii indicatori.

Structura parității

Echilibrul structurii de paritate a efectivului este o combinație între rata de înlocuire, rata de reformă și mortalitatea scroafelor. Orice perturbare a acestui echilibru poate duce la pierderi de performanță, iar mortalitatea scroafelor este implicată.

Prolapsul

Deși industria lucrează la identificarea etiologiei, se știe că anumiți factori de risc pot predispune la apariția acestuia. Câteva exemple sunt femelele bătrâne, dimensiunea mică a particulelor din furaj, constipația, asistența la fătare cu utilizarea excesivă a oxitocinei și nu în ultimul rând, micotoxinele din furaje.

Mortalitatea scroafelor este unul dintre cei mai importanți indicatori de performanță și eficiență în producția modernă de suine, deoarece este o componentă a unor indicatori de performanță mai complecși și mai cuprinzători, cum ar fi productivitatea scroafelor de-a lungul vieții productive. Un impact major asupra mortalității scroafelor depășește rata de mortalitate în sine, deoarece poate afecta negativ alți indicatori, cum ar fi targetul de inseminare, rata de fătare, rata de retenție și productivitatea generală a fermei. Mortalitatea scăzută a scroafelor este, de asemenea, un indicator al unui bun management și al unei bune îngrijiri a animalelor din efectiv.